Nem leszek, de nem is akarok népszerű lenni a véleményemmel, csupán annyit szeretnék, ha minél több ember elgondolkodna a leírtakon.

Nem ismerem a fenti képen szereplő urakat, így nem tudhatom, mi játszódik le a fejükben, amikor az egykori Magyar Királyság térképét ábrázoló sziluettel ellátott pólóban mennek 2025-ben egy FK Csíkszereda–Dinamo meccsre. Nem kell túl sokat gondolkodni azon, hogy az ember rájöjjön: egy ilyen térkép sértheti a román állampolgárok érzékenységét. Miért? Mert egy olyan térképről van szó, amely – ha nem történelemórán, hanem egy focimeccsen kerül elő – a román államiság szuverenitását kérdőjelezheti meg.

Valahogy nekünk, magyaroknak is sértő lenne, ha olyan térképet látnánk, ahol például Magyarország a Tiszáig van „megnyirbálva”.

Ilyen pólót viselni: egyszerű, de fölösleges gesztus – amellyel még soha senki nem tett semmi jót a romániai magyarság helyzetéért. Ez a póló sem problémát nem old meg, sem felvilágosítást nem ad: csupán gyűlöletet szít.

Persze lesz, aki most két sör között lehazaárulóz, lehülyéz, lelibsiz, meg még ki tudja mit mond. De azzal, hogy egyesek ilyen pólóban akarják provokálni a románokat, nemcsak saját magukat, hanem az egész magyarságot teszik ki a gyűlöletnek és az általánosításból fakadó ellenszenvnek.

Mert ha egyszer gyűlölni kell valakit, az általánosítás mindig megjelenik. Így az urak hiába veszik fel a pólót, nemcsak őket, hanem minden magyar embert szidni és utálni fognak a többségi társadalom kevésbé felvilágosult tagjai.

2025-öt írunk. Ideje lenne végre kivonni az etnikai szembenállást a sport világából. Mert sokan vagyunk itt, akik nem járultunk hozzá ezekhez a konfliktusokhoz, mégis mi isszuk meg a levét.
*
A kép alján pedig ott a másik probléma. Az a réteg, amely szerint mi itt csupán turisták, hontalanok, vagy „egyebek” vagyunk, akiknek vagy kuss, vagy takarodó. Azok, akik a molinót kifeszítik, végigmennek egy magyar többségű városon, és fényes nappal – akár gyerekek előtt is – magyarellenes rigmusokat skandálnak.

Mit érezhet egy tizenéves magyar gyerek, amikor ilyen csőcseléket lát? Nem sok jót.

Mit válthat ez ki belőle? Szintén nem sok jót.

És így jutunk el oda, hogy 35 évvel a diktatúra bukása után még mindig nem tartunk ott, hogy az ilyen ócska, kétbites törzsi nacionalizmust száműzzük a sport világából is.

A legszomorúbb pedig az, hogy ezt a két klub, a labdarúgó-szövetség és a hatóságok közösen végignézik, és nem érzik ennek sem a súlyát, sem a társadalomra gyakorolt kártékony hatását.

Amikor a szomszédban háború dúl, vagy amikor egy másik szomszédos országban épp polgárháború zajlik, vagy amikor itt nálunk is élethalálharcok folytak az utcákon, akkor ezekből tanulva már igazán el lehetne gondolkodni azon: ideje ezeket a reflexeket kinevelni a társadalomból. Mert ha nem, ki tudja, milyen lesz a következő generáció.

🇷🇴

Două imagini, două probleme.

Nu vreau și nici nu încerc să fiu popular cu această opinie, doar aș dori ca cât mai mulți oameni să reflecteze asupra celor scrise.

Nu îi cunosc pe domnii din imaginea de mai sus, așa că nu pot ști ce le trece prin minte atunci când, în 2025, merg la meciul FK Csíkszereda–Dinamo purtând un tricou cu silueta fostului Regat Maghiar. Nu trebuie să reflectăm prea mult ca să ne dăm seama că o astfel de hartă poate deranja sensibilitatea cetățenilor români. De ce? Pentru că o astfel de hartă, dacă apare nu într-o oră de istorie, ci la un meci de fotbal, poate fi percepută ca o contestare a suveranității statului român.

Și pentru noi, maghiarii, ar fi ofensator să vedem o hartă în care Ungaria, de exemplu, este „ciuntită” până la Tisa.

Să porți un astfel de tricou este un gest simplu, dar inutil – cu care nimeni nu a făcut niciodată nimic bun pentru situația maghiarilor din România. Un astfel de tricou nu rezolvă probleme, nu informează, ci doar incită la ură.

Desigur, vor fi unii care, între două beri, mă vor numi trădător, idiot, liberal sau cine știe ce altceva. Dar dacă unii poartă astfel de tricouri pentru a provoca românii, nu doar pe ei înșiși se expun urii și provocărilor, ci și întreaga comunitate maghiară.

Pentru că atunci când trebuie să urăști pe cineva, generalizarea apare foarte repede. Astfel, nu doar pe domnii care poartă acel tricou îi vor înjura și urî unii membri mai puțin educați ai societății majoritare, ci pe toți maghiarii.

Suntem în 2025. Ar fi timpul să eliminăm componenta etnică din rivalitățile sportive. Pentru că suntem mulți aici care nu am contribuit cu nimic la aceste conflicte, dar le suportăm consecințele.
*
Ajungând la partea de jos a imaginii, vedem cealaltă problemă. Este vorba despre acea categorie de oameni care cred că noi suntem doar niște turiști, apatrizi sau cine știe ce altceva, cărora li se spune „tăceți” sau „dispăreți”. Cei care desfășoară acele bannere sunt cei care trec printr-un oraș cu majoritate maghiară și, în plină zi – chiar și în fața copiilor – scandează lozinci antimaghiare.

Ce poate simți un copil maghiar de 10-15 ani când vede o astfel de mulțime agresivă? Nimic bun. Ce poate declanșa în el? Nimic bun.

Și astfel ajungem la concluzia că, la 35 de ani de la căderea dictaturii, încă nu am reușit să eliminăm aceste reflexe tribale naționaliste primitive nici măcar din lumea sportului.

Ceea ce este cel mai trist este că exact cele două cluburi, federația de fotbal și autoritățile asistă pasiv și nu realizează nici gravitatea, nici nocivitatea acestui fenomen asupra societății.

Când avem război la graniță, sau când într-o altă țară vecină a fost un război civil, sau când chiar aici, la noi, au existat lupte de viață și de moarte pe străzi, atunci, învățând din toate acestea, ar trebui să ne gândim că este timpul să educăm societatea în a elimina aceste reflexe. Pentru că, dacă nu o facem, cine știe cum va fi generația următoare.