A szövetségi elnök bejegyzése publicisztikai erényeket csillogtat, amikor a munkaügyi miniszter asszony egyik nyilatkozatára reagál.
„Elolvastam a munkaügyi miniszter nyilatkozatát a Szociális és Gyermekvédelmi Igazgatóságon belül a személyzet bérezési gondjairól. A miniszter asszony szerint ha a megyei tanácselnök megkapja a fizetését, az garanciát kell jelentsen arra, hogy a munkaadónak, azaz a megyei tanácsnak van pénze az alkalmazottak fizetésére is.
Először azt hittem, hogy egy rosszul sikerült viccet olvasok. Egy miniszter ahelyett, hogy azzal foglalkozna, hogy megoldja a szociális ellátórendszer problémáit, és vállalja a miniszteri felelősséget: petíciókat kezdeményez, és a jóérzés határain túl tolja a felelősséget.
Világos számomra, hogy a miniszter asszony nem ismeri a törvénykezést, nem ismeri a valóságot, és nem vállalja a felelősséget. Politikailag, jogilag és morálisan: egyes osztályzat! Az egyedüli megoldás: a lemondás vagy az azonnali leváltás.
Ui. ha abból indulok ki, amit a miniszter asszony nyilatkozott: az, hogy a miniszter asszony felvette a fizetését, azt is kell jelentse, hogy van pénz a nyugdíjak megemelésére és a gyermekpénz megkétszerezésére.”
„Am citit declarația ministrului muncii despre problemele legate de salarizarea angajaţilor din aparatul propriu al Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). Potrivit doamnei ministru, încasarea salariului de către preşedintele Consiliului Judeţean trebuie să reprezinte o garanţie că angajatorul – Consiliul Judeţean – are fonduri şi pentru achitarea salariilor angajaţilor. În consecință, doamna ministru a decis că ar fi logic să inițieze o petiție în acest sens.
Inițial am crezut că este vorba despre o glumă mai puțin reușită. Adică, un ministru, în loc să se ocupe de rezolvarea problemelor din sistemul de protecție socială și să își asume responsabilitatea funcției ministeriale, lansează petiții și împinge responsabilitatea dincolo de limita bunului simț.
Îmi este foarte clar, că doamna ministru nu cunoaște legislația în vigoare, nu cunoaște nici realitatea și nu își asumă pe deplin răspunderea funcției pe care o deține. Din punct de vedere politic, juridic și moral nu pot decât să îi acord nota 1. Singura soluție acum este înaintarea demisiei sau demiterea imediată a doamnei ministru.
PS: Mergând pe logica doamnei ministru pot să consider că dacă ea și-a încasat salariul, înseamnă că sunt bani și pentru creșterea pensiilor și pentru dublarea alocațiilor.”
