Bartha György fordítása
József Attila: Az a szép, régi asszony
Azt a szép, régi asszonyt szeretném látni ismét,
akiben elzárkózott a tünde, lágy kedvesség,
aki a mezők mellett, ha sétálgattunk hárman,
vidáman s komolyan lépett a könnyü sárban,
aki ha rám tekintett, nem tudtam nem remegni,
azt a szép, régi asszonyt szeretném nem szeretni.
Csak látni szeretném őt, nincs vele semmi tervem,
napozva, álmodozva amint ott ül a kertben
s mint ő maga, becsukva egy könyv van a kezében
s körül nagy, tömött lombok zúgnak az őszi szélben.
Elnézném, amint egyszer csak tétovázva, lassan,
mint aki gondol egyet a susogó lugasban,
föláll és szertepillant és hirtelen megindul
és nekivág az útnak, mely a kert bokrain túl
ott lappang, elvezetni a távolokon által,
két oldalán a búcsút integető fákkal.
Csak úgy szeretném látni, mint holt anyját a gyermek,
azt a szép, régi asszonyt, amint a fényben elmegy.
József Attila: Femeia de-altădată
Mi-e dor să văd din nou femeia de-altădată,
Cea care purta în suflet o blândețe tandră,
Cea care-şi sălta pasul trist şi cu veselie,
Când ne plimbam tustrei la margini de câmpie,
Cea, a cărei privire m-a făcut să tremur
Aş vrea să n-o mai iubesc şi acuma ca pe vremuri,
Doar s-o văd aş vrea fără vreo pricină anume,
Cum stă la soare-n grădină, ca visarea s-o fure,
Și ținând în mână o carte închisă ca şi dânsa,
Iar vântul trist îngână în pretomnatică frunza,
Aş privi apoi cum, parcă şovăind, se ridică
Ca aceea căreia un gând se înfiripă,
Stă drept, se uită-n jur şi porneşte dintr-odată
Pe drumul de peste boschete din grădină şi iată
Pe drumul ce stă pitulit acolo ca în depărtări s-o poarte,
Iar şiruri de pomi, cum se clatină, i-aduc adio, poate,
Cum fiul îşi doreşte măicuța decedată,
Aş vrea să văd şi eu femeia de-altădată.
Traducere: Bartha György
